Histrioniada Liceenilor

Într-o românie în care teatrul este din ce în ce mai departe de tânăra generație, niște copii din România s-au apucat să facă teatru pe gustul lor și poate(sper eu,cel puțin) pe gustul tuturor celor ce s-au născut după '90. Cu o inspirație culeasă din viața de zi cu zi și din sistemul în care au crescut și s-au familiarizat cu lumea, „Atelierul de Teatru” Botoșani și trupa de teatru „Victoria Art” București au dovedit unei săli pline de tineri ca ei și de profesori coordonatori, că teatrul poate fi cu și despre tineri, că teatrul este oglinda realității și mai ales că teatrul poate scoate la suprafață atrocitățile pe care societatea le-a creat.

Pentru că merită cunoscuți, vă voi spune câteva cuvinte despre fiecare dintre ei.

„Atelierul de teatru” Botoșani simulează o clasă de liceu din ziua de astăzi unde a fost transferată o eleva nouă, neadaptată sistemului, care se bucură de viață și își dorește să cunoască mai mult despre lume, dar care nemulțumită de metoda de predare a sistemului nu vrea să se supună acestuia.

 Ea încearcă să îi convingă pe cei din jurul ei ca lumea poate fi și alt fel și că profesorii pot fi și prieteni cu elevi, nefiind necesară lupta absurdă dintre generații. 

Scenarista, regizorița și una dintre protagonistele piesei se numește Andreea Lupu și este o fată simpatică care și-a luat inima în dinți, găsindu-și curajul să scrie despre ceea ce ea,colegii ei și profesorii ei au trăit de-a lungul anilor de liceu.

Piesa „Nu pot să respir...” a transmis puternică energie, sinceritate și a imprăștiat în toată sala bucățele de suflete dornice să se exprime, să influențeze si să ajute.

Sala în picioare, aplauze prelungite, praf de cretă și  Bravo! din suflet de spectator...

„VictoriaArt” a spus o poveste despre cum oamenii ar reacționa dacă ar da cu mașina peste un înger.

 „Drum în jos înger” este o poveste haioasă despre cât de agitați sunt oameni și cum uităm zilnic adevaratele valori ale existenței noastre ca oameni, pe acest pământ.

Piesă pentru orice vârsta cu mesaj emoționant și cu sugestie de contemplare.

Ne-a mai placut și basmul Românesc „Înșir'te Mărgărite” al celor de la„Minicinis” Covasna. O variantă inovativă a reprezentării unei lupte între forțele răului și cele ale binelui printr-o bătălie dansantă între iele și sânziene, zmeu și făt frumos, pe cânturile românești interpretate de Adelina Georgiana Verdeș . 

O foarte frumoasă interpretate în această piesă, mască și costumație a avut vrăjitoarea, Teodora Șerban.

Ne-a plăcut introducerea step-ului în joc și alegerea subiectului cu trimitere la cultura românească.

Toate acestea au fost vizionate în cadrul concursului „Histrioniada Liceenilor” Cluj Napoca (organizat de Consiliul Elevilor Cluj) și sperăm să le putem revedea în cadrul altor concursuri sau festivaluri din țară, Chiar în acest moment desfășurânduse negocieri cu coordonatorii trupelor.

Tracia Land

La început, când oamenii nu delimitaseră încă granițele dintre culturi, există o zonă în estul europei de astăzi, unde cei mai breji și  mai credincioși oameni își făceau veacul.  Zona aceasta se numea Tracia și se preconizează că originile uneia dintre cele mai vechi culturi se găsește pe aceste meleaguri. 

Se spune că pământurile tracice sunt sfinte și că aici, apa este izvor de tinerețe, vinurile sunt licori ale zeilor, iar pământurile sunt cele mai fertile.

Tracia Land este un concept ce-și propune să reunească sub aceeași umbrelă oamenii originari și originali care-și doresc să bucure întreaga lume cu produsele adevarate de pe aceste meleaguri.

Tradițiile, artele gastronomice, leacurile și meștesugurile își pot crea o identitate comună, păstrându-și brand-ul propriu, singura condiție a apartenenței la grup fiind aprecierea sinceră a calității produselor celorlalți implicați și dorința promovării pământurilor tracice.

Otilia Magheru este o vizionară și un om activ care-și dorește să adune laolaltă toți oamenii ca ea și toți oamenii dornici să lucreze la îmbunătățirea vieții cetățenilor din balcani. Este apolitică, însă dornică de a ajuta legea naturii să se aplice. 

Vă invit să faceți cunoștință cu ea, să o ascultați vorbind, să încercați să-i înțelegeți perspectiva,dar și să îi urmăriți activitatea pe site sau pe Facebook.

DAC Fest

În acest weekend(4-6 septembrie 2015) are loc lângă Simeria, pe platoul de la Măgura Uroiului, festivalul DACFEST,(Organizat de Terra Dacica Aeterna)

Festival de arte, tradiții, meșteșuguri și lupte dacice.

Noi am fost la Alba Iulia, la Festivalul Roman Apulum, organizat de Asociaţia Culturală pentru Istorie Vie Alba Iulia în colaborare cu Terra Dacica Aeterna și ne-a plăcut foarte tare, deoarece am avut multe de învățat despre originile noastre, de la protagoniști .

 Vă recomandăm să vizitați zona și să participați la festival, este la doar 64 km de Alba Iulia și face parte din fostul ținut dacic, fiind aproape de vechea capitală a Daciei din munții Orăștiei, Sarmisegetuza Regia.

Dacă tot sunteți în zonă, vizitați și Arboretumul Simeria (rezervație naturala, pe locul 3 în Europa - 70h)

Programul festivalului

Vineri, 4 septembrie – Simeria
20.00 – Vizionarea filmului „Decodind Dacia“ în fața Parcului de Afaceri
20.30 – Paradă de costume antice și deschiderea oficială în fața Parcului de Afaceri

Sâmbătă, 5 septembrie – Măgura Uroiului

De la ora 11.00 – Ateliere civile şi militare antice
12.00 – Ghidaj specializat în situl arheologic Măgura Uroiului
14.00 – Concursul „Sica de Aur”, participă tineri din oraşul Simeria şi comuna Rapoltu Mare
16.00 – Concurs „Dacii și romanii“. Participă presa hunedoreană
17.30 – Jocuri de gladiatori
18.00 – Ciocnirea civilizaţiilor
19.00 – Vizionarea filmului „Decoding Dacia”
19.30 – Concert de muzică rock și folk: Aspru, Focul Viu
21.00 – Ritual „Focul sacru“
21.30 – Recital Arhaica

Duminică, 6 septembrie – Măgura Uroiului

De la ora 11.00 – Ateliere civile şi militare antice
12.00 – Ghidaj specializat în situl arheologic Măgura Uroiului
14.00 – Jocuri de gladiatori
15.30 – Ultima confruntare dintre daci şi romani
16.30 – Lupta finală
17.00 – Spectacol folcloric cu participarea solistului Gabi Nicolae și alte surprize

Wellcome to Old Craiova

Am avut norocul de a vizita într-un tur fugar Craiova din perspectiva unui pasionat de patrimoniu și arhitectură. Se numește Dragos Andreescu și nu e ghid, dar e cu siguranță cel mai în măsură om să-ți spună tot despre valoarea reală a orașului. Din păcate, cele mai multe clădiri nu pot fi vizitate decât din exterior, insă și așa, cu siguranță veți rămâne impresionați.

              

O să vă vând totuși câteva ponturi dacă sunteți vânători de comori vizuale.

1.      Clădirea băncii UniCreditȚiriac( mai jos pe strada cu „Muzeul de Artă Craiova”) – din păcate nu puteți vedea prea multe și nu aveți voie să faceți poze, însă ce veți vedea va fi feeric. Aici designul sobelor și al tavanului e obiectivul principal. Intrați cu tupeu și bun simț, spuneți sincer ce doriți să vedeți și multumiți-vă cu cât se poate. Poate într-o zi vom reuși să ne bucurăm de mai mult.


2.       Clădirea Bibliotecii Franceze Omnia – stil eclectic impresionant. Exteriorul nu arată nici 10% din valoarea interiorului. Clădirea urmează să fie renovată și se vor amenaja la mansarda clădirii ceva ateliere sau săli de spectacol, însă până atunci vă recomand să aruncați o privire pe pereții și în cărțile bibliotecii. Dacă dați de doamna Doina, matroana carților, s-ar putea să auziți și povești interesante despre scriitorii și fondatorii bibliotecii.

                       

                       

                       
           


3.       Treceți și pe lângă clădirea Prefecturii, este spectaculoasă și încă are capete de burlan cu cap de pește. În apropiere sunt și fostele băi comunale, frumoasa cladire.

•             

4.       Și în final, cercetați „Muzeul de Artă Craiova”; și operele sunt frumoase, dar clădirea este apetisantă. Dacă ai imaginația bogată, te poate introduce într-o altă poveste.


                            

                           


Verificați și paginile pe care băiatul acesta și prietenii lui le gestionează.

Dincolo de fatade

Monumente pierdute

Monumente uitate

Vino acasa la Brâncusi!

Ca să ce? Ca să descoperi ce comunitate frumoasă dăinuie pe malul Jiului. Dacă ai ocazia intră în clădirea Prefecturii(la etaj), să vezi acolo poveste în arhitectură, dar și în planuri. Oamenilor le place să asculte păreri și idei(să facă conferințe) și asta ne-a facut să ajungem și pe noi printre ei...

În fiecare sâmbată dimineața pe la 11 poți să-i asculți pe cei de la fanfara militară la „Poarta Sărutului”* .Dacă tot ești în zonă poți să-ncerci să-i ghicești și pe cei de la „Scoala populară de arte Târgu Jiu” pe la vreun eveniment. Oameni cu esență, atitudine și spirit.

Să vă zic și de „Teatrul Elvira Godeanu”? Ce ziceți de o piesă de teatru în natură, la poalele stâncii și la intrarea în peștera lui Zamolxe(peștera Polovragi – 600 m luminați)?

Să vă mai zic că e cu daci, cu muze, cu cai și cu șube de lână pe spinări cocoșate de muncă? O poveste frumoasă despre credință, spusă pe scurt într-un spațiu mistic. Tot acolo vă așteaptă doamna Felicia Bantea, speoloagă pasionată și jovială, care vă va povesti adevăratele mistere și descoperiri din peștera Polovragi (Polul Vracilor).

Am ajuns și la Muzeul Satului Gorjenesc, „Curtișoara”, unde ulițele și căsuțele amintesc de viața satului veritabil, iar cetățenii reproduc uneori evenimente memorabile din viețile oamenilor tradiționali. Noi am participat la o nuntă gorjenească cu masă mare(7 feluri de mâncare), dans și muzică lăutărească. De încercat, măcar cât poți să mănânci!

Tot acest timp am fost cazați la „Hotel Brancuși”. Are un interior extrem de interesant, paturi mari și aer condiționat(e foarte cald în zonă) și un restaurant excelent și extrem de ieftin. Nu ratați ciupercile cu smântână(aprox: 6 lei) și cartofii pai(3 lei) , Dan zice că i-a plăcut mult și schnitzelul(aprox. 9 lei). Au și niște super oferte pentru mese festive(consultați meniul). Fațada hotelului este total respingătoare, dar nu vă lăsați înșelați de aparențe! În spatele ușii de la intrare se află o gazdă amabilă, curată și nonconformistă.  

P.S. Hotelul este situat chiar în centrul orașului, lângă parc și în spatele clădirii Prefecturii.

*unu din cele 3 monumente construite de Brâncuși(Coloana fără sfârșit, Masa tăcerii, Poarta Sărutului) în cinstea vitejiei Gorjenilor din momentul invaziei germane, când femeile, copii și bătrânii s-au echipat în soldați pentru a da impresia unei armate numeroase, până când armata adevărată avea să ajungă și să țină piept invadatorilor.

Organic Joy

Un constructor de case mici fiind lovit de viață și împiedicat de dureri cumplite să se mai bucure de lume și-a dat seama că natura va oferi veșnic mult mai multe decât pot oferi medicina și descoperirile farmaceutice, așa că s-a reprofilat și s-a facut botanist.

Acum face parfumuri naturale din flori proaspete, presate la rece, turtițe din plante pentru băi de revigorare sau pentru încărcare cu energie și ceaiuri de rozmarin și alte verdețuri bune la vindecat celulele leneșe sau la echilibrarea organismului. Lucrează cu tehnica dacilor și folosește meșteșugul vracilor.

Se plimbă prin țară, uneori la festivaluri, alteori pe unde apucă, vinde fericire din flori alese pentru oameni cu mințile deschise.

A fost pe la „Waha festival” și ne-a povestit că este o familie frumoasă acolo pe care o susține să se dezvolte pentru că e o idee foarte bună să te distrezi în natură și să te poți bucura de energia plantelor din jur .

                                  Puteți să îl verificați aici.

Port Cultural Cetate

Pe malul Dunării, la „Căcata”,  s-a găsit un moșier să schimbe renumele locului. Și traversând mizeria s-a așezat pe marginea apei, într-un conac bătrân și uitat de lume și s-a apucat de semănat cultură și povești frumoase.

Am auzit și noi de Dinescu și ne-am zis să-l verificăm sub acoperirea vârstei și a portului colorat. Ne-am bucurat de film și de specialități gastronomice, de companie selectă și de muzică experimentală. 

Ce înseamnă asta? O să amintim acel stufat de miel gătit cu dragoste și mână de moșier, chifteluțele marinate în arome românești și vinul roze de flori primăveratice. Au fost mult mai multe, dar nu am ajuns acolo să ne ghiftuim, ci să cercetăm familia. Mulți regizori și artiști relaxați(unii dintre ei uitați de vremurile noastre), alți moșieri și străini captivați de spiritul creativ al locului. Filmele au generat discuții și întâlniri dupa mulți ani, iar calmul apei și plaja ne-au îndemnat la meditație cu prelungiri.

Ne-am simțit bine și am învățat ceva nou. Că există și boieri cu gust care-și doresc să ajute și să educe. Ne mai ducem! Și pentru peisaj și pentru context, dar și pentru companie. Vă invităm și pe voi anul viitor la „Divanul de film și artă culinară”, dar și la alte evenimente despre care să povestim, sperăm cu drag!

Nici Impex(fosta „Steaua de mare”)  n-a cântat rău. Puteți să îi verificați și voi!

P.S. Evenimentul este cu intrare liberă, iar toate preparatele sunt din partea casei.

P.S.2 Pentru cât de bine m-am simțit, mi-a părut rău că n-am cheltuit nici un leu pe moșia lui Dinescu...

P.S.3 Era și zonă de camping cu dușuri. Câteva locuri în cabană, dar bănuiesc că trebuie facută ceva rezervare.