Pe malul Dunării, la „Căcata”, s-a găsit un moșier să schimbe renumele locului.
Și traversând mizeria s-a așezat pe marginea apei, într-un conac bătrân și
uitat de lume și s-a apucat de semănat cultură și povești frumoase. 
Am auzit și noi de Dinescu și ne-am zis să-l verificăm sub
acoperirea vârstei și a portului colorat. Ne-am bucurat de film și de specialități
gastronomice, de companie selectă și de muzică experimentală.
Ce înseamnă asta?
O să amintim acel stufat de miel gătit cu dragoste și mână de moșier,
chifteluțele marinate în arome românești și vinul roze de flori primăveratice.
Au fost mult mai multe, dar nu am ajuns acolo să ne ghiftuim, ci să cercetăm
familia. Mulți regizori și artiști relaxați(unii dintre ei uitați de vremurile
noastre), alți moșieri și străini captivați de spiritul creativ al locului.
Filmele au generat discuții și întâlniri dupa mulți ani, iar calmul apei și
plaja ne-au îndemnat la meditație cu prelungiri.
Ne-am simțit bine și am învățat ceva nou. Că există și
boieri cu gust care-și doresc să ajute și să educe. Ne mai ducem! Și pentru
peisaj și pentru context, dar și pentru companie. Vă invităm și pe voi anul
viitor la „Divanul de film și artă culinară”, dar și la alte evenimente despre
care să povestim, sperăm cu drag!
Nici Impex(fosta „Steaua de mare”) n-a cântat rău. Puteți să îi verificați și
voi!
P.S. Evenimentul este cu intrare liberă, iar toate
preparatele sunt din partea casei.
P.S.2 Pentru cât de bine m-am simțit, mi-a părut rău că n-am
cheltuit nici un leu pe moșia lui Dinescu...
P.S.3 Era și zonă de camping cu dușuri. Câteva locuri în
cabană, dar bănuiesc că trebuie facută ceva rezervare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu